loading...

Ce au găsit ungurii când au ajuns în Transilvania

Revistă Historia a publicat în ediția să online fragmente din lucrarea lui Bogdan Murgescu, Istoria României în texte, referitoare la sosirea, în urmă cu 1.000 de ani, a oștilor maghiare în Transilvania.

„Trimișii lui Arpad, Usubuu și Veluc, […] venind în fortăreata Bihor, au salutat pe ducele Menumorut […]. La urmă insă […] au pretins teritoriul numit mai sus. Ducele Menumorut i-a primit insă cu bunăvointă, și dându-le diverse daruri, a treia zi le-a cerut să se intoarcă la ei acasă. Totuși, le-a dat răspuns, zicându-le:

„Spuneti-i lui Arpad, ducele Ungariei, stăpanul vostru, datori îi suntem că un prieten unui prieten, în toate care îi sunt necesare, fiindcă este om străin, și de multe duce lipsă. Teritoriul insă pe care l-a cerut bunăvointei noastre nu i-l vom cedă niciodată, cât vom trăi. Ne-a părut rău că ducele Salanus i-a cedat un foarte mare teritoriu, fie din dragoste, după cum se spune, fie de frică, ceea ce se neagă. Noi insă nici din dragoste, nici de frică, nu-i cedăm din pămant, chiar și cât cuprinde un pumn, deși a zis că este dreptul lui. Și vorbele lui nu ne tulbură inimă, deși ne-a arătat că descinde din neamul regelui Attila, care se numea biciul lui Dumnezeu, și chiar dacă pe calea violenței a răpit acest teritoriu de la strămosul meu, dar acum insă grație stăpanului meu, impăratul din Constantinopol, nimeni nu poate să mi-l smulgă din mâinile mele“. Și zicându-le acestea, le-a dat permisiunea să plece.

Atunci Usubuu și Veluc, solii ducelui Arpad, s-au dus grabnic la stăpanul lor, și, sosind, au transmis lui Arpad ce a spus Menumorut. Iar ducele Arpad și nobilii săi aflând această s-au aprins de mânie, și au ordonat că indată să se trimită o armată împotrivă lui. […] Menumorut a fost cuprins de o atât de mare groază încât n-a mai indrăznit să-și ridice mână, căci toți locuitorii se temeau de ei foarte mult.”

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*