Adriana Epureanu, Ady, cum îi spun prietenii, este o româncă originară din Pitești și de 15 ani trăiește la Milano, în nordul Italiei, unde lucrează ca îngrijitoare. Pentru sărbătoarea Centenarului are un mesaj dur, ancorat în realitatea României de astăzi: «Şi ce dacă se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire? 99 de ani n-au însemnat nimic, în România se trăiește pe alocuri la fel ca acum 100 de ani în urmă!

Sărbătorim, ce? Cee? Că suntem cea mai săracă țară din UE, cu o rată mare de analfabeți şi oameni săraci? Ce să sărbătorim? Că suntem nevoiți să plecăm la mii de kilometri depărtare, să ne stabilim şi să muncim departe de țara noastră, ca să avem un trai mai bun? Ce să sărbătorim? Că traiul în România e aproape sau la fel de scump ca şi în țările vestice, doar că salariile nu sunt nici pe jumăte la fel ca al respectivelor țări? Că în România totul e pe şpagă sau pile? Ce să sărbătorim? Că ne cresc copiii singuri sau îi ducem cu noi prin alte țări, doar pentru că vrem să le oferim totul, pentru că nu vrem să sufere?

Uitați-vă în jur la țărişoara asta! Începând de la mizerabilii care ne conduc, spitalele în care ne umplem de boli şi care sunt vechi de pe vremea lui Ceaușescu, cotizăm la Casa de asigurari, dar degeaba; şcolile cu WC în fundul curții, zero kilometri de autostăzi, căi ferate în paragină, ce avem de sărbătorit?

Autorități incompetente şi legi care nu se respectă, miniştrii analfabeti, pițipoance deputate, bătrâni batjocoriti, copii puși să învețe după manuale de doi lei, copii săraci dați la o parte că nu se ridică la standardul celor cu bani; milioane de români plecați în afară ca să-şi intrețină familia de acasă, străzi pline de gropi, stâlpi în mijlocul trotuarelor, poluare maximă, birocrație făcută să te îngenuncheze și taxe grele să te pună la pământ.

Avem resurse, dar le vindem pe bani de nimic la alții. Iar în spatele tuturor suferințelor un neam dezbinat, adormit și laș. Un neam al cărui imn național începe cu: „Deșteaptă-te române… „Și? Ne-am deşteptat? Sau ne vom deștepta? Oare când? Sau sărbătorim din sută în sută de ani o „unire „care nu mai există demult? În rest… numai bine tuturor şi poate într-un final ne vom trezi şi ne vom uni pentru a face ceva pentru țara noastră şi pentru viitorul copiilor noștri. Până atunci, nu avem ce sărbători!» A. Epuranu din Italia