You are here
Home > Actualitate > Scrumbia de Dunăre afumată, un nou produs românesc recunoscut la nivel european
loading...

Scrumbia de Dunăre afumată, un nou produs românesc recunoscut la nivel european

Scrumbia de Dunăre afumată beneficiază, începând de luni, de protejare din partea Uniunii Europene. Comisia Europeană a aprobat înscrierea produsului „Scrumbie de Dunăre afumată” în registrul produselor care beneficiază de Indicație Geografică Protejată (IGP), informează Agerpres.

Scrumbia de Dunăre, cunoscut drept cel mai bogat pește în grăsimi din lume, va fi un nou produs al României însris pe lista recunoașterii la nivel european. Acest tip de pește a primit aprobarea Comisiei Europene de a deveni produs cu indicație geografică protejată (IGP).

Scrumbia de Dunăre este un pește sălbatic care migrează din Marea Neagra în Dunăre și poate fi capturată doar în timpul migrației pe marele fluviu. Magnifica scrumbie de Dunăre se găteşte în ţara ei, adică la Tulcea şi la Galaţi, în primul rând la grătar şi la cuptor.

Se mai poate face şi prăjită, marinată sau plachie, şi ciorbă şi oricum (găsiţi reţete şi aici şi-n alte cărţi mai bune) dar tot nu iese mare lucru de capul ei, că-i prea grasă şi nici nu se întâlneşte bine cu alte unsori încinse.

Se conservă curent la sare şi apoi la fum. La cuptor ori grătar: 4 scrumbii hârtie pergament (dacă vreţi) 1 legătură de pătrunjel verde sare, piper – cam de o poftă 1 lămâie Scrumbiile se grijesc de maţe, apoi se crestează des pe lăţime, după obiceiul de la Dunăre, ca să se pătrundă Se freacă cu sare şi piper Se înveleşte îngrijit fiecare pescuţ în hârtie pergament (dichis domnesc, lipovenii şi haholii nici n-au auzit de aşa ceva) unsă cu ulei (mai nou, e perfectă folia de aluminiu) Se pun în cuptor, pe tavă, la foc mic, sau direct pe grătar, la jar potolit Când e gata – cam 20 de minute – se desface din hârtie, cu grijă, să nu se piardă sosul.

Se aşază în farfurie, şi se presară cu pătrunjel verde tocat. Sosul fierbinte se amestecă într-o căniţă cu zeamă de lămâie şi se toarnă ploaie peste peşte. Se poate face la cuptor ori la grătar şi fără foaie de pergament. Atunci scrumbia trebuie unsă bine cu ulei, la fel tava sau grătarul.

Nu e la fel de bună ca atunci când e învelită, pentru că se usucă şi prinde gust de la untdelemn. Alţii o învelesc în aluat, dar făina absoarbe sucul fin al peştelui. Vinul alb şi sec, ca o tăietură de brici printr-un gând vechi, al scrumbioarei fine şi albe la carne este Riesling-ul, fie de la Aliman, impetuos, răcoritor şi vioi, cu gust dis­cret de piersică, fie de Valea Nucarilor, cu puţin catran picurat pe ţesătură de fructe.

Eu îl prefer totuşi, mărturisesc spăşit, pe cel de la Medgidia: deşi se complace în bruscheţea unui vin de câmpie, are în schimb (în ultimul timp) o frăgezime şi o mireasmă mai pregnante şi mai ataşante, mai legate de bobul copt de strugure decât oriunde în Dobrogea, ceea ce-l face frate cu scrumbia cea nobilă (şi comparabil cu Riesling-ul de la Blaj).

Lasă un răspuns

Web Development, Web Application, E-commerce Website, Android apps, Web Design, And Much more.

Details

Top