Vânzarea terenurilor agricole în România către persoane din afara țării a crescut considerabil. Chiar și Comisia Europeană a atras atenția că vindem mult și ieftin, însă oficialii par să bage de seamă. În anul 2017, potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculuturii, 40% din terenul arabil aparținea străinilor, adică 5,3 milioane de hectare.

Libanezii exportă cereale şi carne în Orientul Mijlociu şi în estul Africii.

În timp ce libanezii deţin peste 65.000 de hectare de teren arabil, prin comparaţie, în Germania, cea mai mare firmă agricolă dispune doar de 38.000.

Potrivit studiului comandat de Comisia Europeană, firmele care au suprafeţe uriaşe de teren reprezintă o ameninţare pentru agricultură familială şi pentru economia locală.

Suprafeţe însemnate se află şi în proprietatea unor austrieci, însă inclusiv băncile şi companiile de asigurări străine au intuit că la noi preţul pământului va continua să crească, aşa că au cumpărat masiv.

Statisticile Agenţiei de Cadastru arată că cele mai multe tranzacţii s-au făcut în vestul ţării, iar fruntaş este judeţul Timiş, unde în ultimul an s-au dublat.

În Arad, anul acesta au fost înregistrate 18.000 de tranzacţii cu terenuri agricole, iar străinii au ajuns să controleze 20 la sută din suprafaţă arabilă a judeţului.

Străinii ne cumpără pământul, iar noi le importăm produsele lor agroalimentare, procesate la ei, dar la preţuri foarte mari. E o rețetă de succes foarte bună pentru ei, iar pentru noi falimentară.

Un hectar s-a vândut în ţara noastră, în 2016, în general, cu aproximativ 1950 de euro, iar în Olanda și Germania preţul terenurilor agricole variază între 25.000 şi 60.000 de euro/hectar.

Mai multe țări s-au protejat în această privință. Parlamentarii sârbi, de exemplu, au adoptat o lege care cere fiecărui cetăţean din UE să trăiască în Serbia cel puţin 10 ani înainte de a putea cumpără teren agricol şi nu mai mult de două hectare.