Muncitorii Pirelli Slatina strâng semnături pentru intrarea în grevă Liderii sindicali declară, oficial, că incă nu s-au încheiat negocierile pentru noul contract de muncă, insă surse din interiorul fabricii Pirelli au declarat pentru Gazetă Nouă că deja s-a trecut la strângerea de semnături pentru declararea conflictului de muncă.

Protestul se va desfăsura în stradă. „Au venit azi să ne strangă semnături pentru grevă. Trebuie să semneze doar cei care sunt înscriși în sindicat și să fie un număr de cel puțin 50 de persoane pentru declanșarea conflictului de muncă.

Asteptăm să se ia toate aprobările, iar după îndeplinirea tuturor condițiilor legale, vom ieși în stradă „, a declarat un muncitor Pirelli Slatina. Sindicatul a cerut o majorare a salariilor cu 20%, insă potrivit unui anunț postat în interiorul fabricii, compania oferă o creștere salarială de aproximativ 16%, urmând că în 2019 să se mai adauge o creștere salarială de trei procente, un bonus lunar variabil constituit din bonus producție, bonus absenteism și „bonus HSE „în valoare de 500 lei, dar și bonus lunar de tură continuă în valoare de 100 lei și subvenție netă bilet de vacantă în valoare de 2.000 lei. În ofertă este inclus și că zilele de sărbători legale lucrate să fie plătite cu 200%, plus un tichet de combustibil în valoare de 50 lei, bonus de Paște de 300 lei și bonus pentru muncă în Secția „Vulcanizare” în valoare de 100 lei pe șase luni.

O altă parte a ofertei patronatului este că pentru plată sporului de vechime pentru angajații de după anul 2012 să se constituie o comisie care să bugeteze acest spor din anul 2019, pentru următorul contract de muncă.

Responsabilul de la firmă de comunicare, care are contract de promovare cu partea romanească a producătorului de cauciucuri Pirelli, a anunțat, pe toată lumea, că începând cu data de 20 septembrie 2017, Wolfgang Meier a venit director general (așa s-ar explică partea de comunicare unde se spune: „a preluat conducerea Pirelli Tyres Romania…”).

O politică interesantă de cadre la nivelul acestei firme internaționale, plecată dintr-o mică afacere italienească, prin 1872, la Milano: nimeni nu stă prea mult într-un loc. Dinamismul e explicabil, din punct de vedere managerial. Nu trebuie să se formeze legături profunde în plan local, să apară sentimente sau cine știe ce importuri de obiceiuri locale. Pe seamă asta, unii au scris adevărate teze de doctorat în materie de management performant.

Despre Wolfgang Meier, oficial, se spune că e de 22 de ani în firmă și a lucrat în mai multe subsidiare ale acesteia, unde, evident, a obținut cele mai înalte performanțe ale capitalismului multilateral dezvoltat… Interesant ar fi că, deși detașat la Slatina, domnul cu prenume de mare compozitor își păstrează mai departe o funcție importantă în cadrul subsidiarei din Germania.

Ajuns pe meleaguri românești, noul șef de la Pirelli ar trebui să fie atent la foaia de parcurs a predecesorilor săi! Practic, în fabrică de la Slatina, din toate câte are Pirelli în lume, se obține cea mai mare producție în condiții similare de echipare tehnică și incărcătură pe resursa umană. Asta pentru că a prins, incă de la început, nevoia de plus-valoare a patronatului, în raport cu capacitatea de muncă a celor angajați în capacitătile de lucru din halele aflate la ieșire din Slatina, spre Brebeni.

Insă, prețul se pare că este prea mare. Gradul de epuizare al oamenilor e greu de analizat, dar se apropie de limită de suportabilitate. Un popor docil, cum e cel român, își dovedește sensul arătat și atunci când lucrează în multinaționale. Practic, pentru a defini, într-un mod plastic, ce se intamplă aici, e că și cum pe o distantă rutieră, un conducător auto exploatează la capacitate maximă autovehiculul pe care trebuie să-l deplaseze între două puncte. Mașină testată înainte de începerea producției de serie va reuși să răspundă comenzii. O dată, de două ori, dar nu la infinit. Într-un moment iminent, va cedă. Cam așa e la Pirelli. Numai că mașinilor cărora li se cere maxim de efort nu sunt de fier, sunt oameni.

Presiunea zilnică, justificată numai din punct de vedere al conceptului de conducere modern, e pusă tot pe oameni. Iar dacă astăzi, pană acum, nu a căzut, efectiv, cineva în linia de tranșeu a frontului producției de anvelope, e pentru că nu s-a intamplat… deocamdată.

Noul șef de la Pirelli nu ar trebui să vină cu un nou impuls al creșterii producției de anvelope la hectar. Chit că se apropie ziua recoltei… Ar fi de încercat o nouă abordare, ceea ce pană acum, din păcate, în marile firme multinaționale, nu prea s-a încercat. O nouă abordare a relației interumane. Asta, poate și pentru a demonta mitul care nu e chiar un mit: suntem, incă, deși popor european, o populație exploatată în beneficiul celor care produc plus-valoarea pentru alte tări.

Ce ar fi, să zicem, că Wolfgang Meier să relationeze într-o normă corectă, relația profesională a celor câteva mii de oameni care lucrează aici? Că fiecare om (fără a-l mai socoți masină) să știe precis cât are de lucru, atunci când intră la serviciu, pentru că altfel heirupismul din prezent nu e un model de bună practică în domeniu.