Povestea unui bătrânel

De ce mă insulți copile,
Mă trimiți în pod să zac?
Am muncit doar pentru tine,
Să înveți, casă să-ți fac.

Și-n spatele casei tale
Am făcut o cămăruță
Ca să nu vă stau în cale
Când îți vei lua mândruță.

Ți-am trecut copilul meu,
Fiindcă te am doar pe tine,
Totul pe numele tău
Crezând că așa e bine.

Socotind că n-oi trăi
Să împărățesc pământul
Și nici tu nu m-oi sili
Să îmi sap singur…mormântul.

S-au scurs anii dintr-un foc
Și-ai luat mândruța ta
Și acum nu mai am loc
Nici în cămăruța mea.

Fiindcă e lângă grătar,
Eu crap ușa să miros,
Musafirii vin mai rar
Când în prag apare-un moș.

Te-am crescut ca floarea-n glastră
Și tu-mi spui în pod să urc,
C-asta este casa voastră
Și pe jos mai mult vă-ncurc.

Nu mai pot copilul meu,
Lasă-mă în cămăruță
Și mă rog la Dumnezeu
Să mă ia a ta măicuță.

Și dacă pân’ voi pleca
Mă mai îmbăt de miros,
Ușa n-o voi mai crăpa
Să vă supere un moș!

Poezie scrisa de Nicolae Danciu