Există două moduri de a trăi. Unul este să traiești dormind profund – atunci îmbătrânești, cu fiecare clipă ești mai bătrân și mori câte puțin, atâta tot.

Dacă însă îți conștientizezi experiențele, dacă ești atent la tot ceea ce faci și tot ce ți se întâmplă, dacă savurezi experiența prin toți porii, dacă încerci să înțelegi rostul ei, dacă o trăiești intens și total, atunci nu e doar un fenomen de suprafață. În adâncul tău ceva se schimbă prin ea. Devii mai vigilent. Dacă această experiență este o greșeală n-ai să mai repeți niciodată.

Omul matur nu comite niciodată aceeași greșeală de două ori. Însă cel care e doar bătrân face aceleași greșeli iar și iar. El trăiește într-un cerc și nu învață nimic. Azi e supărat, ieri a fost supărat, alaltăieri a fost supărat, mâine o să fie supărat și poimâine la fel.

Dacă trăiești total experiența supărării, nu te vei mai supăra niciodată. O singură experiență este de ajuns să te învețe că supărarea e o prostie, e un lucru absurd – nu că e un pacat, ci doar o prostie! Îți faci degeaba rău ție și le faci rău și altora. Nu merită. Atunci te maturizezi. Mâine situația se va repeta, dar supărarea nu se va mai repeta.

Omul matur nu ia niciodată decizii cu privire la viitor; maturitatea însăși are grijă de asta. El trăiește în prezent, și felul în care trăiește hotărăște cum va fi ziua de mâine.

Despre ceea ce contează cu adevărat în viață – Osho

Dacă ai aflat că supărarea este otrăvitoare, termini cu ea, nu te mai superi și gata! Calea aceea este închisă, ușa aceea nu mai există pentru tine. Ai învățat ceva, așa că nu mai repeți greșeala, ba chiar s-ar putea să râzi de cât de proști pot fi oamenii care se supără. Cu fiecare experiență, înțelegerea ta evoluează.

Poți să-ți trăiești viața de parcă ai fi în stare de hipnoză – așa trăiesc 99% din oameni – sau poți trăi cu intensitate, conștientizând tot ce se întâmplă. Dacă trăiești conștientizând, te maturizezi; altfel doar îmbătrânești.

Viața poate să fie trăită în două feluri. Dacă trăiești inconștient, mori pur și simplu; dacă trăiești conștient, dobândești tot mai multă viață. Moartea va veni, însă ea nu vine niciodată la omul matur, vine doar la cel care a îmbătrânit. Omul matur nu moare niciodată, pentru că el învață chiar și din moarte. Până și moartea o să fie o experiență care trebuie trăită intens și urmărită cu atenție.

Trebuie să știi că viața este o oscilație între contrarii. Nu poți să fii fericit veșnic, altfel fericirea și-ar pierde înțelesul. Fiecare plăcere își are durerea ei și fiecare durere își are plăcerea ei. Atâta timp cât omul nu înțelege acest dualism al existenței, el rămâne în mod inutil nefericit.

Acceptă viața așa cum e, cu toate suferințele și toate bucuriile ei. Nu umbla după imposibil; nu dori să existe numai fericire și niciun chin.

Gândește-te la o viață fără moarte, ar fi imposibil. Moartea definește viața – îi da un fel de intensitate. Pentru că viața e trecătoare, fiecare clipă devine prețioasă. Înțelegând această oscilație, primești cu brațele deschise și fericirea și nefericirea știind că fac parte din același joc…
Osho