Ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, prevedere care a fost reluată de Constituția României din 1991.

Ziua de 1 decembrie 1918 reprezintă data la care Marea Adunare de la Alba-Iulia votează unirea Transilvaniei cu România, creându-se un singur stat național.

Pe 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Adunarea Națională a adoptat o rezoluție în care este atestată unirea tuturor românilor din Transilvania și Banat cu România.

Politicianul Vasile Godiș a citit rezoluția Unirii: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.” Regele Ferdinand a ratificat Legea Unirii prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 iar Adunarea Deputaților a votat-o în ședința din 29 decembrie 1919.

În trecut, între anii 1866-1947, 10 mai a fost considerată sărbătoarea și Ziua Natională a României, deoarece la 10 mai 1877, Carol I a proclamat în fața parlamentului independența României.

În data de 30 decembrie 1947, regele Mihai I a abdicat și a fost proclamată Republica Populară Română. Ziua de 24 august a fost adoptată drept Ziua Națională, sub numele oficial de „Ziua insurecției armate antifasciste și antiimperialiste”, ziua în care România a întors armele împotriva Germaniei naziste.