Fiți înțelegători, sunt tineri…

Azi-noapte la ora 2.59 a fost internat la noi în secție un al patrulea caz cu o mână cvasi-mutilată de explozia unei petarde. Mi-am zis că, dacă așa ceva se întâmplă la mai bine de 48 de ore de la nebunia trecerii dintre ani, apelativul de „petardat” (pe care l-am inventat dându-i un sens mai mult peiorativ decât metaforic), ar trebui înlocuit în acest caz cu acela de „retardat”, mult mai potrivit pentru a acoperi acest accident atât în cheia lui temporală, cât, mai ales, în cheia nivelului de inteligență a pacientului implicat.

Aveam să aflu foarte repede că, gândind așa, mă înșelam amarnic. Mai mult, situația în sine era de fapt definită de un tragism aparte, legat nu atât de pierderea parțială a funcției unei mâini dominante (cu implicațiile medico-sociale inerente), cât de responsabilitățile care derivă din această „întâmplare”, perfect evitabilă de către cei în măsură s-o facă.

Iată pe scurt povestea spusă pe masa de operație de persoana accidentată:

În acest miez de noapte, cei doi soți proprietari-administratori ai unei pensiuni de pe Valea Prahovei sunt treziți de bubuituri de petarde ce păreau că explodează în interiorul pensiunii. Zgomotului infernal i se asocia și unul de început de incendiu. Unul dintre soți ajunge mai repede la ușa camerei în care dormeau, o deschide rapid și vede pe prag o petardă al cărui fitil încă mai ardea. Încă buimăcit de somn și de surpriză, o ia în mână ca să o arunce mai departe, dar nu mai ajunge să o facă.

Rezultatul? Îl vedeți în fotografia de mai jos.
Responsabilitatea? A pacientului, care a acționat greșit? A clienților pensiunii care au generat această situație? Și, și?
Eu zic altfel. Pentru că am aflat mai multe!

Am aflat de pildă că încă din 30 decembrie, cu trei zile înainte de incident, clienții cazați în cele 7 camere ale pensiunii (studenți din Craiova) au făcut un tărăboi monstruos dând la maximum boxa activă „din dotare” cu care veniseră să se distreze. Toată seara și toată noaptea, de nu își mai auzeau proprietarii pensiunii nici măcar gândurile. Văzând că rugămințile lor de a se reveni la normal au fost ignorate, nu le-a mai rămas decât să cheme polițiștii. Care nu au rezolvat nimic, argumentând că clienții sunt cazați oficial. Așa că au plecat, lăsându-i pe proprietari să-și consume până dimineața târziu insomnia alimentată de bașii boxei. Nici încercarea de a-i da afară din pensiune, cu returnarea banilor plătiți în avans nu a avut succes, clienții refuzând categoric, alimentați de interpretarea polițiștilor privind drepturile lor. Despre responsabilități, nici pomeneală să se fi adus în discuție…

Au fost sunați unii dintre părinții studenților și informați de tărăboiul pe care îl generează progeniturile lor. Replica lor? Haideți, fiți înțelegători, sunt tineri! Se distrează și ei, săracii…Doar e Anul Nou!

Nu a mai trecut decât o zi și „bătălia” cu petarde dusă în 31 noaptea în exteriorul pensiunii a fost mutată în interiorul ei, pe coridoare și pe casa scării. Cu efectele cunoscute…

Acum unul dintre proprietari este în spital, operat azi (și programat pentru o următoare intervenție în viitorul apropiat), iar petrecăreții sunt audiați la Poliția din localitate, probabil pentru vătămare corporală.

Și acum revin la întrebarea mea inițială privind responsabilitățile, afirmând că unii dintre cei mai vinovați sunt polițiștii care nu au intervenit eficient pentru ca o astfel de tragedie să nu se producă. Puteau, de pildă, să-i tempereze aducând în discuție, încă de la început, „tulburarea liniștii publice”. Mai puteau „să dea o tură” prin camere tot atunci, nu numai după producerea accidentării proprietarului, când, la percheziție (termen folosit de pacientul rănit), au fost găsite nenumărate alte dispozitive pirotehnice interzise. Într-atât de numeroase încât nu au putut fi „consumate” în noaptea de Revelion. Și, poate, dacă ar fi inspectat pupilele unora dintre clienți, ar fi găsit chestii și mai interesante prin camere, după cum mi-a spus că bănuiește proprietarul rănit…

Cât despre părinții lor, mai că îmi vine să parafrazez zicala aceea latină: „De mortuis, nihil nisi bene”. Căci, în privința educației odraslelor lor, unii dintre ei au lăsat-o să moară. De-a binelea!

Acum încercați să fiți voi înțelegători, măi, acei părinți! Că, fiind tineri, unii dintre copiii voștri au nenorocit pe cineva mai în vârstă ca ei!
Uuuh! Ce mizerie morală, dom’le!

Sursa: Facebook: Grigorescu Dan