You are here
Home > Actualitate > Incepe Festivalul Național ”Cântarea lui Kovesi”. Azi: Andrei Pleșu loveste „O noutate stilistică pe scena publică”
loading...

Incepe Festivalul Național ”Cântarea lui Kovesi”. Azi: Andrei Pleșu loveste „O noutate stilistică pe scena publică”

După ce filosoful Gabriel Liiceanu a descoperit că a apărut un personaj care e slujirea pură, în persoana Laurei Kovesi, a venit rîndul lui Andrei Pleșu să-și exprime opinia despre șefa DNA, prin intermediul unui editorial din Dilema veche.

”Ceea ce mă interesează, în articolul de faţă, este să semnalez o apariţie publică semnificativă, o croială umană insolită, fără echivalent (pînă acum) printre „vedetele“ comunităţii noastre. Am asistat cu toţii la conferinţa de presă susţinută de doamna Laura Codruţa Kövesi. Eu, unul, mă declar (plăcut) surprins de ceea ce am văzut. Aveam dinainte un personaj calm, politicos, răbdător, gata să reacţioneze prompt şi civilizat la zgîndăreala mediocră, cu fălcile strînse, a unui grup de jurnalişti, care, de fapt, nu aveau de pus întrebări, ci de executat o misiune (o misiune de partid – sau de partidă –, o misiune de trust, sau ceea ce li se va fi părînd o nobilă misiune gazetărească: toate executate stîngaci, rudimentar, răguşit). Or, în genere, conferinţele de presă sînt previzibil anoste şi, stilistic, jenante. Cel întrebat e ori eliptic, evaziv, bîlbîit, ori băşcălios, agramat şi agresiv, ori solemn şi plat ca un bust de grădină publică(…)Pe scurt, nici o prezenţă publică nu mă poate trezi dintr-o somnolenţă depresivă. A reuşit doamna Kövesi” scrie Pleșu.

”Dacă măcar jumătate din figurile noastre publice ar semăna cu Kovesi, ţara ar avea alt chip şi altă evoluţie”

”Avea ţinută, avea stil, avea iradierea normalităţii. Vorbea corect româneşte, vorbea despre subiect, nu despre ea însăşi, cu alte cuvinte, avea simţul firescului şi impostaţia comunicării cordiale (fără familiarisme) şi a disponibilităţii politicoase (fără strategii electorale). Mi-am spus, de îndată, că dacă măcar jumătate din figurile noastre publice ar semăna cu ea, ţara ar avea alt chip şi altă evoluţie(…) Prestaţia de săptămîna trecută a dnei Laura Codruţa Kövesi e de natură să îmbogăţească niţeluş cromatica mai curînd descurajantă a momentului. Mai există încă oameni potriviţi la locul potrivit, mai există încă portrete prizabile, moduri decente de a vorbi, reprezentanţi ai instituţiilor democratice de care nu ţi se face ruşine. În rest, Dumnezeu cu mila!” mai scrie filosoful.

N-o cunosc personal pe doamnă Laura Codruța Kövesi. Nu am nici competență ultimă să mă pronunț pe fondul problemelor tehnice legate de DNA și dezbătute amplu și pătimas în presă de toate culorile.

Mi se pare, totuși, evident că tabăra anti-DNA e alimentată și reprezentată preponderent de inși cu un stătut juridic neclar: fie suspecți de felurite ilegalităti, fie dovediți și condamnați că infractori. Carevasăzică hoțul ne fură portofelul, iar „opinia“ publică și, mai ales, hoțul însuși se supără pe cei care l-au reclamat și pe completul de judecată! Nu exclud că și DNA-ul, că majoritatea instituțiilor românești, să aibă fisuri, inadecvări, derapaje. Dar între un infractor eficient și un judecător imperfect, rămin de partea judecătorului. Cînd aud cuvîntul „coruptie“ nu la magistrați mă gîndesc în primul rînd, ci la corupții înșiși.

Nu Justiția e de blamat pentru imaginea proastă a tării în materie de șmecherie lucrativă, ci șmecheria și șmecherii. Or, la noi, tunurile sînt puse pe cei care se răfuiesc, mai mult sau mai puțin indeminatic, cu delapidatorii. Delapidatorii, mai ales cei aflați în funcții înalte, sînt uimiți că cineva are tupeul să se lege de ei. Doamnă prim-ministru a spus-o cu o candidă sinceritate: cum e posibil că pină și un șef de guvern să fie anchetat?! E clar: trebuie făcut ceva! Trebuie să reformăm sistemul judiciar! Avem, slavă Domnului, oameni capabili să o facă: muncitori și ingineri cu studii de Drept la fără frecventă, patrioți gata să se jertfească (și să-i jertfească și pe altii…) că să nu se afle pe la curți străine că ni se cam fură (adică ne cam furăm) izmenele…

Revin: nu despre fondul actualei dezbateri publice vreau să mă pronunț. S-o facă Inspecția Judiciară și oricine (om sau instituție) are legitimitate, competentă și credibilitate. Adică nu caftangii angajați cu ziua pe la diferite posturi de televiziune, nu psihologi „celebri“, nu cuconițe nervoase, sigure pe autoritatea lor, nu exponenți ai diverselor „familii“ (în sens larg, mafiot, dar și în sens restrins, căci e picant să observi că mării delatori ai momentului sînt tată-fiu-fiică, toți trei soldați fideli, demnitari ai PSD). Ceea ce mă interesează, în articolul de fată, este să semnalez o apariție publică semnificativă, o croială umană insolită, fără echivalent (pină acum) printre „vedetele“ comunitătii noastre.

Am asistat cu toții la conferința de presă sustinută de doamnă Laura Codruța Kövesi. Eu, unul, mă declar (plăcut) surprins de ceea ce am văzut. Aveam dinainte un personaj calm, politicos, răbdător, gata să reacționeze prompt și civilizat la zgindăreala mediocră, cu fălcile strînse, a unui grup de jurnaliști, care, de fapt, nu aveau de pus intrebări, ci de executat o misiune (o misiune de partid – sau de partidă –, o misiune de trust, sau ceea ce li se va fi părind o nobilă misiune gazetărească: toate executate stîngaci, rudimentar, răgusit). Or, în genere, conferințele de presă sînt previzibil anoste și, stilistic, jenante. Cel întrebat e ori eliptic, evaziv, bilbiit, ori băscălios, agramat și agresiv, ori solemn și plat că un bust de grădină publică. Dl Dragnea livrează un zîmbet greu de clasat între zglobiu și sinistru, dl Tăriceanu are o expresivitate de afiș, dl Codrin Stefănescu are „farmecul“ plebeu al unui cocălar vînjos, dl Ponta se poartă, de mulți ani, că un puber întîrziat, pe dl Iohannis îl admir cînd e diferit de ceilalți, dar am rezerve cînd seamănă prea mult cu el însuși, de la liberali și USR nu țin minte pe aproape nimeni, pe dl Băsescu nu mai știu de unde să-l iau, de vreme ce spune azi inversul a ceea ce spunea ieri. Pe scurt, nici o prezentă publică nu mă poate trezi dintr-o somnolentă depresivă. A reușit doamnă Kövesi. Avea tinută, avea stil, avea iradierea normalitătii.

Vorbea corect românește, vorbea despre subiect, nu despre ea insăsi, cu alte cuvinte, avea simțul firescului și impostația comunicării cordiale (fără familiarisme) și a disponibilitătii politicoase (fără strategii electorale). Mi-am spus, de indată, că dacă măcar jumătate din figurile noastre publice ar semăna cu ea, țara ar avea alt chip și altă evoluție. Nu e cazul. „Marii“ politicieni și „marii“ gazetari bombăne. Lor le plac, mai degrabă, „cumintenia“ anonimă a dnei Carmen Dan, replică fisneată a dnei Olguța Vasilescu, nivelul subliceal al dlui Valentin Popă, suficientă tălimbă a dlui Șerban Nicolae, înregimentarea crepusculară, de plastilină, a dlui Adrian Marius Dobre etc.

Iar „analistii“, adevărati dascăli ai națiunii, fredonează și ei cam aceeași melodie: noi, ăstilalti, sîntem cu toții niște bieți elevi corijenti, într-o clasă la a cărei catedră se perindă, suveran, zi de zi, mari enciclopediști, mari repere morale, elite atotstiutoare, ușor plictisite (cînd nu devin isterice) dinaintea ignoranței noastre.

Incă o dată: nu mă grăbesc să dau verdicte, să distribui partizan albul și negrul. Pot doar să presupun că furia dezlăntuită a celor care atirnă, neobosiți, de beregată DNA și a conducerii sale ar putea fi, între altele, simptomul eficacitătii iritante a instituției. Cei loviți lovesc. Hoții strigă „hotii!“ Dar, oricum, prestația de săptămina trecută a dnei Laura Codruța Kövesi e de natură să imbogătească nițeluș cromatică mai curînd descurajantă a momentului. Mai există incă oameni potriviți la locul potrivit, mai există incă portrete prizabile, moduri decente de a vorbi, reprezentanți ai instituțiilor democratice de care nu ți se face rușine. În rest, Dumnezeu cu milă!

Lasă un răspuns

Top