You are here
Home > Actualitate > Ioan, mesaj despre „străinătatea asta nenorocită”: Doar pașaportul mai indică că ești român!
loading...

Ioan, mesaj despre „străinătatea asta nenorocită”: Doar pașaportul mai indică că ești român!

Ioan Ardelean, un român care trăieste în diaspora, a transmis un mesaj emoționant despre soartă fraților noștri plecați în afară granițelor pentru o viată mai bună. „Te gândești să pleci din România, să faci bani măcar de o mașină mai bună și să te intorci… Și pleci.

Ajungi în străinătate, reușești să te angajezi pe undeva și muncești, strângi ceva bani, dar a trecut un an de când nu ți-ai văzut familia. Te gândești că așa nu se poate, ai bănuți să inchriezi un apartament mai mare și să-i aduci și pe ei, să nu trăiți separat până faci banii pe care ți i-ai propus.

Îi aduci, dai copilul la școală, vezi cum nevastă învață limbă țării în care stai pe zi ce trece mai bine. Aproape s-au integrat, copilul nu prea mai mănâncă ciorbă făcută de mami, pentru că la școală le da altceva de mâncare și s-a învățat cu mâncarea de-aici.

Când se îmbolnăvește câte unul din familie, dai fugă la spitalul cel mai apropiat și ai parte de cea mai bună atenție. Cu școală copilului nu prea ai nicio grijă că nici fondul clasei nu-l strânge nimeni. Și te înveți cu asta… Vacantă în România Mai trece ceva vreme și te gândești că ar fi bună o vacanță, că după trei ani ar fi cazul să-ți revezi părinții.

Și iei familia, mașină ta cu numerele de înmatriculare din țara în care stai și pleci la drum către tata și mamă, de care îți este foarte dor. Intri în graniță și de-odată te izbește sentimentul de-acasă, cu căruțele de pe șosea, cu găurile din asfalt, cu vameșul care se uită la ține că la un rahat aterizat în zonă, cu puzderia de copii la cerșit care te asaltează să le dai ceva… Dar treci peste asta, pentru că aici ești născut.

Ești ACASĂ și te simți nemaipomenit Și faci sutele de km până la casă părinților, în tot atât timp cât ai făcut miile de km până la graniță cu România. Nu e problema… Ești ACASĂ și te simți nemaipomenit. Îți îmbrățișezi părinții, îi pupi și sentimentele de revedere te copleșesc.

E normal. Dar… După câteva zile numai, copilul te întreabă dacă mai stați că se plictisește, nevastă nu-și mai găsește locul și toți te întreabă când plecați. Pentru că vecinul nu-ți zâmbește când te întâlnești cu el pe stradă, dacă te lovești din greșeală cu cineva pe drum nu se va scuză, pentru că omul de la ghișeul unde îți ceri un pașaport nou te repede și te trimite la rând, pentru că până și când cumperi o eugenie de la magazinul din colț, vânzătoarea te tratează cu sictir.

Și atunci, te gândești că pleci iar și până te întorci cu siguranță se va schimbă mentalitatea pe care tu deja ai rearanjat-o. Ajuns înapoi, mergi la serviciu și le povestești colegilor ce minunat a fost, iar seară când ajungi acasă, îi explici nevestei de ce e bine să faci un împrumut la bancă să ai casă ta aici, în străinătatea asta nenorocită.

După încă ceva vreme, ai cheile de la casă ta cea nouă, plătită în rațe, ce-i drept, până la sfârșitul vieții tale, dar a ta. Din ce în ce mai rar în România Și începi să mergi din ce în ce mai rar în România, iar după ultimul drum în care ți-ai îngropat părinții, nu mai iei în calcul să ajungi acolo, pentru că nu mai ai la cine.

Acum ești bătrân, un emigrant cu copii naturalizați, doar pașaportul tău mai indică faptul că ești român și sufletul tău care a rămas legat de casă în care te-ai născut. Copiii tăi au pașapoarte străine și ești fericit că măcar vorbesc română și au aflat de rădăcinile lor.

Câteodată ți se umezesc ochii când te gândești la copilăria ta, la părinții tăi și la locurile în care ai crescut. Dar… Viață este așa, tu ai ale

Lasă un răspuns

Top