Ți se întâmplă deseori ca unii oameni să se străduiască din răsputeri să-ți schimbe principiile, să insiste te învețe ce și cum trebuie să faci ca să te aducă pe „calea cea bună“. Iar tu nu te simți în stare să reacționezi.

Asemenea situații neplăcute pot surveni oriunde: la serviciu, în timpul comunicării cu șefii sau cu unul dintre colegi, în relația cu soacra, în timpul unei discuții cu educatoarea de la grădinița la care o duci pe cea mică sau cu diriginta băiatului… E evident că interlocutorii tăi au cele mai bune intenții, dar ești ferm convinsă că ai dreptate și nu ai de gând să renunți la punctul tău de vedere și să ți le însușești pe ale lor. Și nici să-i contrazici pe acești oameni nu te simți în stare, pentru că știi că trebuie să fii politicoasă, să nu-i superi pe alții… Nu ești singura care trece prin astfel de situații din cauză că educația pe care ai primit-o pare că nu-ți permite să iei atitudine. Dar asemenea sâcâieli nu sunt doar enervante – emoțiile negative pe care le declanșează îți slăbesc instantaneu energia, rămân în tine și te macină multă vreme. Cu timpul, devii sensibilă, vul­nerabilă și re­cep­tivă la influ­en­țe mult mai periculoase. Iar pentru ca nimeni să nu facă presiuni asupra ta, trebuie să știi să te ripostezi corespunzător situației.

10 metode de a face față criticilor la adresa ta

1 Contraargumentele. Găsește cu ce să combați dovezile „binevoitorilor“. Răspunsul tău trebuie să contrazică sau să pună sub semnul întrebării convingerile celuilalt. Iar tonul cu care abordezi subiectul respectiv trebuie să sugereze că vorbești despre lucruri general cunoscute și stabilite cu mult timp în urmă.

2 Apărarea psihologică. Comportă-te cât se poate de calm și politicos, nu-ți întrerupe interlocutorul, arată că-i urmărești argumentele. Demonstrând că ești pe fază, câștigi timp pentru a-ți calcula pașii următori.

3 Dialogul informațional. Pune întrebări, cere amănunte ca să-i înțelegi mai bine punctul de vedere și chiar ascultă cu atenție. Poate că opiniile voastre nici nu sunt atât de diferite precum par.

4 Critica de tip constructiv. Încearcă să descoperi și să pui în evidență punc­tele slabe din discursul partenerului de dialog. Explică-i că scopul pe care îl urmărește și mijloacele folosite pentru a-l atinge nu sunt compatibile cu principiile tale.

5 Mobilizarea energetică. Pune-ți inter­locutorul în încurcătură, folosind o replică spusă răspicat și care nu are nicio legătură cu subiectul: „Vedeți că vi se rupe un nasture la haină!“ Reacția ta imprevizibilă îl descumpănește.

6 Abordarea creativă. Arată-i cât se poate de clar ce anume vei obține datorită principiilor tale. Mama sau soacra îți spune că nu este normal ca fiica ta, și nepoțica ei, să practice karate? Invit-o la o competiție, să vadă cu ochii ei că nepoata va ști astfel să se apere în caz de nevoie.

7 Tactica evitării. Evită comunicarea cu persoane care nu-ți plac. Dacă te întâlnești cu ele, limitează-te la un semn de salut și treci mai departe.

8 Refuzul. Spune direct că nu dorești să discuți despre o problemă anume, sub­­liniază că nu ești dispusă să asculți indicațiile nimănui și ai de gând să faci numai cum consi­deri tu că trebuie.

9 Ignorarea. Afișează o indiferență totală față de ceea ce îți spune adversarul. Poți spune o glumă, lăsându-l să înțeleagă în felul acesta că problema nu este atât de serioasă încât să merite să-ți pierzi vremea discutând despre ea.

10 Confruntarea. Dacă știi că ești în stare să-ți susții po­zi­ția ori de câte ori e necesar, nu nu te aprinde totuși des și inutil – consumi o energie pe care o poți folosi în scopuri mai constructive. Fie­care confruntare trebuie să fie bine motivată. Pre­gă­tește-ți din timp argumentele și o doză mare de calm pen­tru fiecare turnir.

Sursa: femeia.ro.