După Sâmbăta lui Lazăr, în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos și făgăduința învierii tuturor, se intră în ultima săptămână a Postului Paștilor (Postul Mare), Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea și Învierea Lui.

INTRAREA ÎN IERUSALIM

Duminica ultimei săptămâni a postului este o zi a veseliei, când Iisus a intrat în Ierusalim întâmpinat de mulțime de oameni cu ramuri de finic și strigări de bucurie: “Osana, osana!” Este ziua în care Mântuitorul, călare pe asin, i-a văzut veselindu-se de venirea lui pe aceia care peste doar câteva zile îl vor condamna la moarte. Sunt Floriile. Urmează cele mai triste zile ale postului, pentru că acum se rememorează faptele și spusele Mântuitorului înaintea jertfei supreme, Răstignirea. De asemenea, se reamintesc punerea în mormânt și coborârea în iad. În această perioadă, seară de seară, în biserici au loc slujbe denumite denii.

Când sunt Floriile? Pe ce dată pică în 2020, potrivit calendarului creștin ortodox

Când sunt Floriile? Pe ce dată pică în 2020, potrivit calendarului creștin ortodox

Ziua de Florii sau Duminica Floriilor reprezintă ultima săptămână a Postului Paștilor sau Săptămâna Patimilor, timp în care creștinii fac pregătiri pentru întâmpinarea marii sărbători a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

În anul 2020, Floriile creștinilor ortodocși pică pe 12 aprilie.

u Duminica Floriilor marchează ultima duminică dinaintea Învierii Domnului. Această sărbătoare reprezintă intrarea triumfală a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, unde Domnul nostru a fost întâmpinat de o sumedenie de credincioși care țineau în mâini rămi de finic. Această sărbătoare este una dintre cele mai importante sărbători din an, reprezentând singura dată când Mântuitorul a acceptat să fie aclamat ca împărat.

Conform profețiilor prezente în Vechiul Testament, Iisus își pregătește singur intrarea ca să fie recunoscut ca fiind Mesia, după cum însuși Legea spunea. Mântuitorul este aclamat de o sumedenie de credincioși care aveau în mâini ramuri de măslin și de finic. Aceștia, văzându-L, au început să strige: “Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.” Credincioșii rosteau aceste cuvinte deoarece simțeau că Dumnezeu s-a pogorât din Ceruri și a venit pe pământ pentru a-i mântui.

Floriile si manzul asinei

In interpretarea Sfintilor Parinti, asina preinchipuie poporul iudeu, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta.

Aceasta interpretare este dreapta, pentru ca stim ca iudeii il vor prigoni pe Hristos si paganii Il vor primi. Cei mai multi dintre pagani vor fi purtatori de Hristos de-a lungul istoriei si vor intra cu El in Ierusalimul de sus, in Imparatia cerurilor.

„Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru El si I le-au facut Lui”. In general, ucenicii au inteles foarte putin din ceea ce s-a intamplat cu Invatatorul lor pana cand El le-a sporit intelegerea (Luca 24,45) si Duhul lui Dumnezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai atunci au priceput ei toate lucrurile, aducandu-si-le aminte.

Sfantul Ignatie Brancianinov vede in „Manzul asinei” si altceva. Acest manz il descopera pe omul manat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de impatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim.

Asta inseamna ca dupa ce omul paraseste viata pacatoasa, este adus la Evanghelie si imbracat, ca in niste haine apostolesti, in cunoasterea lui Hristos si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratandu-i-Se duhovniceste si salasluind duhovniceste in el, precum a binevoit a fagadui: „Cela ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste: si cel ce Ma iubeste, iubit va fi de Tatal Meu. De Ma iubeste cineva, a grait El, cuvantul Meu va pazi; si Eu il voi iubi pe el, si Ma voi arata lui; si Tatal Meu il va iubi pe el, si la el vom veni, si locas la dansul vom face” (Ioan 14, 21, 23).

Astfel, Hristos Se asaza pe insusirile firesti ale omului care s-a supus Lui, care si-a insusit invatatura Lui cea atotsfanta, si il aduce, sezand pe el, in cetatea duhovniceasca a lui Dumnezeu, in Ierusalimul al carui ziditor este Dumnezeu, nu omul.

Multimea Il primeste pe Mantuitorul in Ierusalim cu aceste cuvinte: „Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!” (Matei 21, 9). Invierea lui Lazar era cauza careia i se datora, in cea mai mare masura, aceasta primire insufletita. Dar sa nu uitam, ca acelasi popor care-L slavise si-L primise ca pe un imparat, peste cateva zile va striga, incitat de farisei si de carturari: „Rastigneste-L! Rastigneste-L!”.

Evreii care participau la aceasta sarbatoare, asteptau de la Hristos sa fie un conducator care sa modifice situatia politica in folosul lor, si nu un Dumnezeu coborat printre oameni, spre a-i izbavi de pacat. E adevarat ca au existat si multi iudei care s-au daruit Domnului, crezand in El fara sovaiala.

Floriile si ramurile de salcie

Dupa modelul multimii din cetatea Ierusalimului care l-a intampinat pe Mantuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxa a randuit ca in aceasta zi sa imparta credinciosilor ramuri de salcie binecuvantate. Ramurile de salcie simbolizeaza biruinta asupra mortii.

In duminica Floriilor, Biserica a randuit sa fie dezlegare la peste. In seara acestei duminici, incep deniile din saptamana Sfintelor Patimi, noteaza crestinortodox.ro

IOSIF ȘI SMOCHINUL BLESTEMAT

La denia de luni, este pomenit mai întâi Iosif, patriarh din Vechiul Testament care, ca Iisus mai târziu, a fost vândut de frații săi – tot pe 30 de arginți. Se citește apoi parabola smochinului neroditor, care s-a uscat după ce a fost blestemat de Iisus. (Marcu 11, 13-14). Smochinul reprezintă Legea Veche, secătuită de vlagă. Dumnezeu cere, spune Iisus, roada Legii celei noi. Tot luni, arhiereii, cărturarii și bătrânii Ierusalimului au hotărât pieirea lui Hristos, ale cărui învățături nu le înțelegeau, de ale cărui puteri se temeau.

DESPRE PRIVEGHERE

Sunt reamintite predicile prin care Iisus a prevestit distrugerea Templului din Ierusalim, apoi sunt citite parabola celor 10 fecioare și cea a talanților. Prima povestește despre zece fecioare așteptând miezul nopții la ușa cămării Mirelui (imagine a lui Iisus). Cinci dintre ele, cele înțelepte, au avut grijă să aibă candelele pline cu ulei, iar celelalte, neînțelepte, au uitat să-și umple candelele, care s-au stins. Fecioarele au adormit, iar la miezul nopții când au deschis ușile cămării, doar cele înțelepte au putut vedea și urma pe Mire, celelate nu. Aceasta este, de fapt, îndemnul la priveghere, dar și la milostenie; cu alte cuvinte, credincioșii să fie mereu pregătiți să-L întâmpine pe Iisus, să fie virtuoși (fecioria celor 10 fete), dar și milostivi (untdelemnul din candele).

DESPRE TRĂDARE

Denia de miercuri îi pomenește pe Iuda, apostolul devenit vânzător, care în această zi gândește să-L trădeze pe Învățător și pe Maria, femeia desfrântă devenită mărturisitoare, care-I spală picioarele lui Iisus cu lacrimile ei pline de căință și Îl unge cu mir din cel mai scump. Iuda, spun cărțile, va fi veșnic osândit, iar femeia, pe veci mântuită. Iuda Iscariot (ean)ul, zelot (membru al unei grupări radicale care lupta pentru alungarea stăpânirii romane), ar fi vrut mai degrabă ca Iisus să se lase proclamat rege al iudeilor, după legile pământești. Când și-a dat seama că acest lucru nu se va întâmpla, în mintea lor a înflorit gândul trădării. Iuda află locul și data convocării Sinedriului și miercuri, spre seară, îi lasă pe Învățător și pe ucenici în Betania, în casa lui Simon Leprosul, și se duce la Caiafa, mai-marele Sinedriului, spre a face odioasă propunere. În această zi, se ține post negru, adică nu se mănâncă și  nu se bea apă până seara.

CINA CEA DE TAINĂ

În această seara, este rânduită Denia celor 12 evanghelii. Se apropie momentul crucificării, Iisus spală, ca pildă de smerenie, picioarele ucenicilor Săi și-i cheamă apoi la Cina cea de Taină pentru a sărbători împreună Paștele. Este vorba despre Paștele evreiesc, care semnifică ieșirea evreilor din robia egipteană. Frângând painea, El instituie sfânta taină a euharistiei (împărtășaniei): “Luați, mâncați, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi. Beți dintru acesta toți, că acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă, spre iertarea păcatelor!” (Matei 26, 26-28) Cei ce au postit se pot spovedi și împărtăși. O pot face și în zilele dinainte, dar Joia Mare este ziua predilectă pentru aceasta. Începând din aceasta seară, în biserici nu se mai trag clopotele, ci se bate numai toaca.

RĂSTIGNIREA ȘI PROHODUL

Vinerea mare este numita și Vinerea Neagră, pentru că în această zi rememorăm aducerea la judecată, batjocorirea, recâștigarea, moartea și punerea în mormânt a lui Iisus. Guvernatorul roman Pilat din Pont încearcă să-L salveze pe Iisus prevalându-se de la un obicei al evreilor ca de Paște să fie eliberat un deținut. Pusă a alege între Iisus și tâlharul Barabas, mulțimea care Îl întâmpinase cu osanale cere eliberarea tâlharului și răstignirea lui Iisus. Iisus este crucificat. Spre seară, li se îngăduie drepților Iosif și Nicodim să-L îngroape după rânduială. Mormântul este peceltuit și pus sub pază. Seara, se cânta în biserici Denia Prohodului, adică slujba înmormântării Domnului. Îndurerați, credincioșii trec pe sub Sfânta Masă ca și când ar trece prin mormântul lui Iisus, după care, conduși de preoți care poartă Sfântul Epitaf, dau ocol bisericii de trei ori (câte o dată pentru fiecare zi a șederii Domnului în mormânt).

ÎN AȘTEPTAREA LUMINII

Este de reculegere, ziua în care trupul lui Iisus s-a odihnit în mormânt. În Sâmbăta Mare este amintită îngroparea dumnezeiască a Mântuitorului. Psalmii și binecuvântările Învierii care se citesc mai întâi la slujba de sâmbătă amintesc de coborârea Mântuitorului la iad, semnificând “Prima Înviere” a lui Adam și biruință asupra morții. Aceasta este o zi a tăcerii, creștinii pregătindu-se pentru minunea ce va urma. De altfel, în iconografia ortodoxă, Învierea Domnului este reprezentată prin pogorarea la iad, tocmai pentru că moartea pe cruce a Domnului înseamnă biruința asupra morții și totodată “înveșnicirea firii umane în Hristos”. Cele 40 de zile de post s-au terminat, tristețea s-a preschimbat în bucurie.

REȚETE DE POST

Varză cu ciuperci

1 varză albă

150 g ciuperci champignon

1 ceapă

1 morcov

2 linguri ulei

1 linguriță boia dulce

Sare, piper, pătrunjel

Toacă mărunt ceapa. Dă morcovul pe răzătoarea mare. Pune ceapa și morcovul la călit, apoi adaugă ciupercile tăiate felii. Toacă varza și săreaz-o. Adaugă peste legume doar după ce s-au călit. Adaugă boiaua, sarea și piperul. Stinge cu un pahar de apă și lasă la fiert. Servește-o cu pătrunjel tocat.

CARTOFI ACORDEON PICANȚI

10 cartofi mari

1 fir rozmarin

1 lingură pudră de usturoi

1 lingură boia iute

1 linguriță fulgi de chili

Ulei de măsline

Sare

Piper

Spală bine cartofii și lasă-i în coajă. Taie fiecare cartof felii, fără a ajunge cu cuțitul la celălalt capăt, astfel încât să rămână legate între ele. Așază cartofii într-o tavă de copt. Stropește-i cu ulei de măsline. Presară-i cu pudră de usturoi, boia iute, fulgi de chili, sare și piper. Pune pe fiecare frunzulițe de rozmarin. Acoperă tava cu folie de aluminiu și dă-o la copt o jumătate de oră. Îndepărtează folia și mai lasă-i 15 minute să se rumenească. Servește-i calzi.

CEAPĂ UMPLUTĂ

6 cepe roșii

4 liguri ulei de măsline

1 cățel de usturoi

1 morcov

250 ml supă de legume

100 g cușcuș

Sare

Taie capacele de la cepe. Scoate 2-3 straturi de la interior, astfel încât să obții niște cupe. Stropește-le cu ulei, presară-le cu sare și dă-le la cuptor circa 30 de minute. Între timp, toacă mărunt miezul cepei, călește-l împreună cu usturoiul și morcovul tocat fin, adaugă cușcușul, stinge cu zeamă de legume, potrivește de sare și piper și lasă la fiert. Cu acest amestec umple fiecare ceapă și mai coace-le încă 15 minute.

PĂINICI CU VARZĂ

Aluat:
800 g făina

1 linguriță sare

½ linguriță de zahăr

300 ml apă caldă

50 g drojdie

Umplutura:
1 varză murată

1 ceapă

1 linguriță boia dulce

1 lingură piure de roșii

½ linguriță cimbru

Ulei

Cerne faina, pune în mijloc maiaua pregătită din drojdie, zahăr și puțină apă călduța. Pune sarea și frământă până obții o cocă ce nu se lipește. Lasă la crescut 30-45 de minute (până își dublează volumul). Pentru umplutură, călește ceapa și, când devine sticloasă, adaugă varza tocată. Condimentează și lasă pe foc să se călească. Adaugă piureul de roșii și lasă la scăzut. Împarte coca în sfere. Aplatizează fiecare sferă, umple-o cu amestecul de varză și procedează la fel cu restul. Așază-le într-o tavă și coace-le 30 de minute sau până se rumenesc.

MERE UMPLUTE

4 mere

4 lingurițe miere

4 lingurițe miez de nucă

4 linguri stafide

¼ linguriță scorțisoară

Zahăr pudră.

Taie capacele de la mere. Scobește-le, îndepărtând cotorul și punând deoparte miezul. Umple fiecare măr cu un amestec obținut din miez de nucă, stafide, miere, scorțișoară și miezul merelor tocat mărunt. Așază merele într-o tavă, acoperă-le cu capace și coace-le 30 de minute. La servire, presară zahăr pudră.
DISTRIBUIE PE FACEBOOK