Coacazul rosu este o specie precoce, cu potential mare de productie, cu cerinte agrotehnice mai mici decat coacazul negru, capabil de productii mari, chiar si in conditiile mai vitrege ale zonelor colinare, ale celor premontane. Se poate cultiva in curtile si gradinile familiale, in aproape toate judetele tarii. Fructele coacazului rosu se folosesc mai mult pentru prelucrare, dar se consuma si in stare proaspata.

Coacazul rosu creste in mod natural sub forma de tufa, cu mai multe tulpini inalte de 1-1,5 m si are un sistem radicular relativ superficial dar cu numeroase ramificatii. Ramurile tufei isi mentin capacitatea de rodire timp de 5-8 ani, dar sub aspectul productivitatii cele mai valoroase sunt ramurile de 3-5 ani. Ramurile de rod sunt grupate mai ales la limita dintre cresterile de 1-2 ani.

Florile sunt grupate in inflorescente de tip racem, mai lung decat la coacazul negru, format din 5-27 flori mici, de culoare verzui, cu nuanta rosiatica. Fructul este o baca de culoare rosie, alba sau spre roz, cu nuanta caracteristica soiului. Marimea boabelor sore varful ciorchinelor, de obicei, scade usor. Pielita bobitelor este neteda, mai mult sau mai putin transparenta si puternic lucioasa. In bobita se gaseste un numar mic de seminte (aproximativ 5) cu un volum relativ insemnat.

Perioada de repaus a coacazului rosu este mai lunga decat a coacazului negru. Inceputul infloririi necesita acumularea unei cantitati de 280-350 grade C active, si decurge esalonat in 3 saptamani, in functie de soi, si dureaza 10-14 zile in cadrul unui soi.

Coacazul rosu este autofertil, dar polenizarea straina realizata prin plantarea unui numar de 2-3 soiuri la un loc aduce un spor de productie de 25%. Avand in vedere cantitatea si calitatea polenului, polenizarea pe calea vantului este foarte putin probabila. Maturarea boabelor incepe de la baza ciorchinilor si progreseaza spre varf. Fructele coapte nu cad, ceea ce permite ca recoltarea sa se faca pe o perioada lunga de timp, 2-4 saptamani. Ciclul de viata al coacazului cuprinde cateva etape. Astfel, in perioada cresterii intensive se formeaza scheletul si se mareste volumul coroanei. In perioada cresterii si fructificarii, productia creste an de an. In privinta calitatii fructelor, maximul de calitate se obtine de la fructele recoltate in anii 4-5 de cultura. Productiile maxime sunt obtinute in aniii 7-12 dupa plantare, insa calitatea lasa de dorit. Perioada de declin, anii 7-13, in cazul unei tehnologii adecate, se poate prelungi mult timp si plantatia poate fi exploatata economic.

CERINTELE FATA DE FACTORII DE MEDIU

Lumina. Desi coacazul rosu suporta lumina difuza, totusi potentialul sau biologic se manifesta numai in conditiile luminii intense si nelimitate de nebulozitate, ceata, fum, praf.

Temperatura. Coacazul rosu creste si rodeste bine numai in zonele racoroase cu umiditate relativa mai ridicata, dar si in conditiile unui climat continental, daca insolatia sau seceta nu sunt exaggerate. In zona colinara si premontana, coacazul rosu isi gaseste locul pe pantele sudice, sud-vestice sau sud-estice. Cu cat altitudinea creste, se prefer expozitia sudica.

Umiditatea. Limita maxima a culturii este de cca 550 mm precipitatii, daca in perioada de vegetatie cad cel putin 350 mm, din care in lunile mai-iunie cad peste 150 mm.

Solul preferat de coacazul rosu este cel luto-nisipos, dar se poate cultiva sip e soiuri nisipoase, daca sunt suficient de reavane. Este bine daca solul este profund, cu apa freatica la adancimea sub 1 m si pH intre limitele 5 si 8,5.

Vantul este un factor climatic cu efect de accentuare a elementelor si fenomenelor de baza (de exemplu, temperatura minima, seceta atmosferica, pierderea apei din sol, intensitatea transoiratiei etc.). De aceea, se prefera suprafete adapostite de vanturi, dar cu circulatie asigurata a maselor de aer rece.

SOIURI CULTIVATE IN ROMANIA

Abundent. A fost creat la SCPP Cluj si omologat in 1978. Tufa este de marime mijlocie, cu forma globuloasa, usor turtita. Infloreste timpuriu si leaga 11 bobite de ciorchine. Boabele au culoarea rosie-vie, lucioase, cu pielita subtire si transparenta. Pulpa este zemoasa, acidulata, racoritoare si cu gust placut. Soiul este productiv si fructifica regulat.

Heros. Formeaza tufe relativ mici, rare si rasfirate. Infloreste timpuriu. Boabele sunt mari, uniforme, de culoare rosie, cu luciu puternic, cu pulpa gustoasa, de foarte buna calitate. Se inmulteste destul de greu.

Haughton Castle. Planta creste foarte viguroasa si formeaza tufe mari si dese. Infloreste si se matureaza tarziu, la cca 2 saptamani dupa soiurile timpurii. Inflorescenta formeaza aproximativ 13 flori mari. Boabele, de marime mijlocie, sunt usor piriforme, zemoase cu aciditate pronuntata si cu multe seminte. Este foarte productiv si cu o rezistenta buna la bolile foliare.

Margaritar. Soi cu fructe albe, obtinut la SCPP Cluj si omologat in anul 1972. Formeaza tufe mijlocii, slab rasfirate. Ciorchinii au lungime mijlocie si sunt bine garnisiti si compacti, cu 12 boabe culoare galben-pai. Pielita bachelor este subtire, transparenta, cu pulpa suculenta, placut acidulata si racoritatoare. Este productiv, fructifica regulat si este rezistent la boli foliare.

Productivul Fay. Este originar din SUA si are coacere timpurie. Bobitele sunt mari, rosii, acidulate, sunt bine prinse de rahis. Tufa este de vigoare  mijlocie, slab rezistenta la ger, foarte sensibila la antracnoza, dar destul de productiva.

Rosu timpuriu. Soi romanesc omologat in anul 1972. Formeaza tufe mari, iguroase, semierecte. Infloreste timpuriu, are ciorchini lungi, compacti, cu boabe de marime mijlocie, transparenta, aromata si foarte placuta la gust. Fructele se matureaza timpuriu si au multiple utilizari. Fructifica constant si abundent.

Rosu de Olanda este un soi foarte vechi si probabil olandez. Creste foarte viguros, cu tufe voluminoase, globuloase, usor turtite, dese, cu tulpini groase si deganisite bazal. Infloreste tarziu. Inflorescenta are 12-20 de flori. Baca, de marime mijlocie, este sferic turtita, neuniforma, de culoare rosu-deschis, lucioasa, cu pielita subtire si transparenta si pulpa acida. Fructifica abundent si regulat. Rezista la bolile foliare.

Red Lake. Formeaza tufe de vigoare mijlocie, usor turtite, uneori slab aplecate. Infloreste timpuriu si are florile asezate rar pe rahis. Fructele, de marime mijlocie, au culoarea rosie lucioasa, pulpa suculenta, gustul placut si de calitate foarte buna. Datorita sucului foarte colorat si randamentului mare, este apreciat in prelucrarile industriale. Este un soi destinat consumului in stare proaspata si congelata. Este potrivit de productiv, cu fructe de calitate superioara, pretentios fata de conditiile de mediu si agrotehnice.

Wilder. Formeaza tufe destul de viguroase si semierecte. Inflorirea se produce timpuriu. Inflorescenta are pana la 22 de flori plate. Ciorchinele este bine garnisit, cu fructe de marime mijlocie, sferice, neuniforme, de culoare rosie-vie, lucioase, cu pielea subtire si tranparenta. Pulpa este zemoasa, gustoasa, cu suc slab colorat. Se matureaza timpuriu si este destinat in special consumului in stare proaspata. Este pretentios fata de conditiile pedoclimatice si cele culturale. Productia este moderata. In cultura mai exista si alte soiuri cu fructe albe sau rosii, dar suprafetele cultivate in prezent cu acestea sunt mari: Alb de Versailles (cu fructe albe), Alb de Olanda (cu fructe albe), Jonkheer van Tets Randon (cu fructe rosii) s.a.

TEHNOLOGIA DE CULTURA

Se inmulteste prin seminte, butasi, marcote, despartirea tufelor, altoire. Se recomanda ca plantarea sa se efectueze toamna (15 septembrie-15 octombrie).

Coacazul rosu reactioneaza favorabil la irigari in perioadele secetoase, cu deosebire inainte de maturarea fructelor. In zonele sudice ale tarii se recomanda 3-4 udari pe an, inclusiv udarea de aprovizionare din toamna, cu norme de 400-500 m.c./ha. In regiunile cu precipitatii peste 750-800 mm, coacazul rosu nu necesita irigare.

Coacazul rodeste pe ramuri scurte (buchete), aglomerari de muguri situatii la limita dintre doua valuri de crestere sau la limita cresterilor anuale. Deoarece formatiunile de rod cresc si in lungime, care in anii urmatori poarta muguri de rod, productia de fructe se deplaseaza catre periferia coroanei, astfel incat fostele formatiuni fructifere dupa 2-3 ani se degarnisesc de muguri, pierd din vvigoare si se usuca. Ramurile de rod tinere par si ele tot in zona superioara, incat ramurile de schelet se degarnisesc si ele dupa 6-7 ani.

Acestea trebuie inlocuite cu altele tinere, viguroase, ce pornesc din zona coletului sau chiar de la baza tulpinii inlocuite.

Momentul optim de recoltare se stabileste in functie de distinctia fructelor, de culoarea si gustul boabelor. Coacazele destinate consumului in stare proaspata si pentru congelare se recolteaza la maturitatea deplina. Fructele se pot recolta atat manual, cat si mecanizat, in functie de destinatie. Recoltarea manuala consta in desprinderea ciorchinelui de pe plante si asezarea acestora direct in ambalajele cu care se comercializeaza (casserole, cosulete). In vederea tranportului, ambalajele de capacitate mica se asaza in ladite pe un singur rand. Coacazele rosii pentru fabricarea gemului se recolteaza cand boabele din varful ciorchinelui nu sunt inca bine colorate.

Fructele destinate prepararii sucului se recolteaza in momentul coacerii depline, moment in care randamentul in suc este cel mai mare. In toate cazurile, recoltarea se efectueaza cu rahis (ciorchine). La recoltarea mecanizata se intampla unele dificultati, deoarece coacazele rosii se desprind greu de pe pelicul, la fel si ciorchinele de pe tulpina. In momentul desprinderii bobitelor de rahis, se scurge sucul din ele, ceea ce depreciaza calitatea lor si favorizeaza aparitia bolilor in timpul pastrarii.

Recoltarea se efectueaza pet imp racoros, dimineata sau spre seara, iar ambalajele cu fructe trebuie sa se aseze intr-un loc racoros, bine aerisit si fara praf. Fructele destinate congelarii se pot pastra 2-3 zile, iar cele destinate sucurilor si siropurilor se pot pastra o perioada mai lunga de timp.