Din cele mai vechi timpuri japonezii și chinezii sunt meșteri în alegerea și prepararea frunzelor de ceai. Oamenii trecutului au cărat apă specială de izvor, de la mari distanțe, cu mare grijă, ca, în drum, să nu se scuture apa. Apa era transportată și cu bărci, duse numai de vânt, fără ajutorul vâslelor. La ceremonia tradițională a ceaiului nu este voie să se bea ceaiul dintr-una, ci încet, mirosind și gustând fiecare înghițitură. În timpul consumării ceiaului, fie se purta o conversație aleasă, fie ceremonia decurgea în liniște adâncă. Ceremonia ceaiului avea loc într-o colibă sau pavilion de ceai, unde datorită faptului că boiandrugul se afla la o înălțime mică, se putea intra numai cu capul aplecat și, în mod figurativ deci, cu sufletul umil. Coliba, pavilionul neavând pereți laterali, avea contact direct cu natura.

Consumatorii ceaiurilor medicinale trebuie să iubească natura, să fie cumpătați și să nu uite nici de învățătura lui Hipocrate, pe care a adresat-o celor care se tratau prin băi minerale, dar care se poate aplica și consumatorilor de ceaiuri medicinale: “Cine ia băi, să o facă cu sufletul senin și împăcat. Deci: “Cine bea ceaiuri medicinale să le bea cu sufletul senin și împăcat”.

Niciodată să nu bem dintr-odată toată ceașca de ceai. Să nu ne grăbim! Când ceașca o apropiem de gură, să savuram mirosul băuturii, să inhalăm vaporii săi. Să bem tot câte o înghițitură și s-o “mestecăm” în gură. Să nu considerăm ceaiul amar, drept rău. Când bem ceaiul să nu citim, să nu ne uităm la televizor, să nu ascultăm radio, să ne gândim la faptul că substanțele active din plantele pământului scump se absorb în sângele nostru, se extind în întregul nostru organism pe care îl întăresc și îl vindecă.

Niciodată să nu bem ceai fierbinte, să așteptăm până se răcește la o temperatură plăcută. Dacă avem posibilitatea, să nu pregătim niciodată ceaiul cu apă de la robinet, ci cu apă de izvor, de bună calitate. Să nu îndulcim ceaiul! Dacă vrem să-l îndulcim, să folosim mierea, la ceaiurile contra bolilor pulmonare este chiar recomandabil. Niciodată să nu îndulcim ceaiurile gastrice, hepatice, biliare sau cele pentru cură de slăbire. Din plante medicinale putem să pregătim infuzii, decocturi, terciuri, sucuri naturale, macerate, extracte, tincturi, ori planta medicinală înmuiată în apă.

Părtile vegetale moi (frunză, floare, tulpina moale, partea deasupra pământului – “herba”) se opăresc. Se lasă să stea în medie 6-7 minute, între timp se amestecă de câteva ori, apoi se strecoară. Decocturile se prepară din organele vegetale mai tari (rădăcină, rizom, tubercul, scoarță, fruct). Organele opărite se fierb încet 5-10 minute și după alte 5-10 minute se strecoară. Dacă planta sau organele vegetale conțin substanțe active termosensibile (de exemplu măceșul, sămânța de in) este necesară macerarea. Se adaugă apă rece, se lasă 8-10 ore la temperatura camerei, după ce se strecoară, înainte de consum se încălzește ușor. Sucul de plante se obține după spălarea și tăierea în bucăți mărunte a plantelor sau a organelor de plante proaspete. Acestea se freacă într-un vas, până se obține o pastă, care se presează prin strecurătoare sau teasc de fructe. Medicina populară folosește frecvent paste proaspete de plante pentru răni, boli ale pielii. Frunzele proaspete sau alte părți vegetale se freacă în propriul lor suc sau cu puțină apă și se aplică direct pe porțiunea bolnavă a pielii. La fel se folosește și praful de rădăcină uscată, care se amestecă și se freacă cu apă. Astfel se evidențiaza foarte bine efectul antibiotic, vitaminizant și clorofilizant al plantelor. Tinctura este extrasul în alcool al plantelor medicinale. Tinctura este preparată de specialiști, evitați, totuși, experimentarea.

Ceaiurile se pot prepara atât din plante uscate, cât și din plante proaspăt culese, verzi, dar atunci este necesară o cantitate dublă față de plantele uscate. Când ne stau la dispoziție plante proaspete, verzi, culese de pe câmp, din grădină, din ghiveciuri de flori sau cumpărate de la piață putem să preparăm cocteiluri de plante cu mixer, pentru completarea muzilinului, a sucului de plante sau pentru consum ca atare. Sucul de plante sau plantele verzi tăiate mărunt se pot adauga și în supe, ori în iaurt.