Mirela Oprișor, celebra Aspirina din „Las fierbinți”, serialul de la Pro TV, a dezvăluit pentru revista Unica că a fost agresată sexual de un coleg. Destăinuirea actriței venea în contextul în care la nivel mondial a apărut „mișcarea” #metoo, sub forma unui hastag.

Mirela Oprișor, Aspirina, agresată sexual de un coleg

Actrița de teatru, film și televiziune a mărturisit pentru Unica că a fost agresată sexual acum mulți ani de un coleg. Vedeta Pro TV nu a dezvăluit indentitatea acestuia, dar spune că a simțit pe piela ei ce înseamnă agresiunea de acest fel. L-a catalogat pe acel individ ca fiind misogin.

Aspirina a spus în interviu că probabil nu va spune niciodată numele colegului său și a glumit că eventual o va face când va fi ea bântrână și colegul agresor mort.

„Doar o singură dată, pe pielea mea, cu mulți ani în urmă. Am pățit un accident de genul ăsta – nu dau nume, probabil o să dau când o să fiu bătrână, iar acel bărbat mort de mult.

E adevărat că românul e mai misogin – asta este cu totul o altă poveste”, a declarat Mirela Oprișor, pentru Unica.

Mirela Oprișor a fost bătută cu bâta

Mirela Oprișor a fost bătută la Revoluție cu bâta de FSN-iști. Aceasta a povestit într-un interviu cum s-a întâmplat.

Vai, nu mă stârni! Sunt foarte tristă zilele astea cu ce se întâmplă. Nu ştiu dacă mai am puterea să merg mai departe, să mai fac ceva. Eu am fost în centru când a fost revolta de la Braşov, eram copil, am văzut tot ce s-a întâmplat. Foarte trist! Luau femei şi lăsau copiii singuri.

Am văzut aceste lucruri. La Revoluţie am fost acolo şi nu m-am dus să iau carnet de revoluţionar. Chiar zilele astea am fost în turneu în Braşov şi îi spuneam lui Marius Manole: uite, pe scările astea am fost trântită la pământ şi un bărbat mă acoperea ca să nu mă împuşte şi, la un moment dat, am auzit ceva căzând lângă mine – erau creierii unui soldat.

Eu am văzut nişte lucruri…Oameni morţi. Dar cel mai tare nu m-a marcat nici oamenii morţi şi înşiraţi pe caldarâm, nici creierii acelui soldat, nici faptul că se trăgea sau că omul ăla care a stat deasupra mea a fost rănit, ci un şofer de ambulanţă.

De ce a fost bătută?

Mirela Oprișor a răspuns cu zâmbetul pe buze:

Şi Marius m-a întrebat de ce, dar n-am ştiut atunci să-i răspund. Acum ştiu răspunsul. Pentru că era ca un mort viu. M-a marcat incredibil, nu mai era printre noi acel om, deşi fizic era viu. Nici nu ştiu cum să descriu, dar cred că asta e cea mai bună descriere: era un mort viu sau un viu mort. Era incredibil ce era pe faţa omului ăluia, câţi a dus cu salvarea şi ce a văzut în ziua aia. Nu o să-i uit faţa niciodată. Deci, am trăit lucrurile astea, eu chiar am fost la Revoluţie. Am luat şi bătaie cu bâta de la FSN-işti.

Cum s-a întâmplat?

Eram mai mare atunci. Mă înscrisesem în PNŢ, eram mai mulţi tineri şi ne întâlneam într-un local. Într-o seară, ne-au aşteptat nişte FSN-işti care ne-au bătut cu bâta şi ne-au lăsat acolo. Părinţii mei nici acum nu ştiu, am fost vânătă două săptămâni, dar m-am ascuns de ei.

Dar de ce te-ai înscris în partid?

A fost o emulaţie cu tineri, „hai să facem, hai să schimbăm ceva“. Era un val, visam să schimbăm lucrurile şi credeam că asta înseamnă, să intrăm într-un partid. Eu am renunţat la idee, chiar după ce am luat bătaie, cred că atunci nu aveam mai mult de 19 ani şi mi-a fost frică. Cred că cel mai tare m-a marcat interviul lui Ţuţea. Mi-a împrumutat un coleg caseta cu Ţuţea. Nici nu ştiam cine e Ţuţea, cine ştia cine e Ţuţea? Atunci am zis: eu trebuie să fiu altcineva, trebuie să fac altceva. Nu o să uit niciodată imaginile alea, acel interviu care mie mi-a schimbat efectiv destinul. Nu pot să-ţi explic de ce, cum, dar atunci mi-am dat seama că există altceva pe lumea asta, că există alţi oameni şi că ai dreptul pe lumea asta să vrei mai mult.

Ai fost la Revoluţie, a picat comunismul, a dispărut Ceauşescu. Ce ai simţit atunci?

Am sperat să se întâmple ceva şi uite că nu s-a întâmplat nimic. Am un copil de 11 ani care trăieşte aceleaşi lucruri şi probabil că vom avea parte de o nouă revoluţie. Pentru că nu e OK ce se întâmplă. Era tot ce ne doream atunci. Eu eram destul de tânără, dar eram conştientă că, dacă nu se schimbă ceva, voi ajunge într-o fabrică, voi primi o garsonieră…Dar nu am făcut niciodată pace cu acest destin.

Recent, m-a marcat interviul cu acel copil, care la înmormântarea regelui a fost întrebat ce a înţeles şi a zis: „A murit regele şi am rămas cu comuniştii.“ Mamă! Am postat şi eu ceva pe Facebook, deşi eu nu sunt atât de vocală, nu-mi exprim sentimentele pe Facebook şi sunt deseori judecată pentru acest lucru, dar asta nu înseamnă că nu-mi pasă. Ăsta e genul meu, nu mă manifest public.

Am luat o poză foarte frumoasă din gara Piteşti când trecea trenul regal şi am primit un comentariu: „Băi, Aspirino, mai lăsaţi-ne, băi, cu astea, că ne-aţi terminat o săptămână.“ Am avut sentimentul frumos că în astea câteva zile a existat o altfel de Românie şi am văzut alţi oameni, alte feţe. Şi nu e vorba de cât de sărac sau bogat eşti, ci cum ai trecut prin viaţă, ce educaţie ai primit.