Osho a fost un filozof, guru și învățător spiritual indian, fondator al curentului spiritual Neo-Sannyas, Rajnish sau Oshoism. El nu a scris propriu-zis cărți, cărțile publicate sub numele său sunt transcrieri ale discursurilor sale, datorate discipolilor săi. Gândurile sale înțelepte despre viață, creativitate, sex, dragoste, yoga, inteligență a ajutat pe mulți oameni să prindă curaj de a continua drumul pe care l-au ales sau să scape din monotonie și rutină.

Pentru că ne pasă de tine îți aducem sufletului tău cele mai inteligente gânduri ale sale care te vor ajuta să faci ordine în gânduri și te vor motiva să nu renunți la visurile tale.

Iubirea nu se naşte în voi decât dacă deveniţi un cerc perfect: un întreg mulţumindu-se cu sine. Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.

Faptul că-i judeci pe alţii face ca egoul tău să crească. De aceea oamenilor le place să vorbească despre greşelile altora – le dă sentimentul că ei sunt corecţi.

Noi suntem ceea ce cunoaştem, ceea ce simţim. A cunoaşte ceva înseamnă a te identifica cu acel ceva. A cunoaşte iubirea înseamnă să iubeşti; a cunoaşte divinitatea înseamnă sa devii divin. Autocunoaşterea înseamnă realizare; cunoaşterea înseamnă să fii.

Totul este un mare mister. Orice efort de a-i găsi o explicaţie este greşit – trebuie doar să îl iubeşti, să trăieşti cu el şi să dansezi cu el.

Trăieşte total, trăieşte cu pasiune… În felul acesta, fiecare moment devine de aur, iar întreaga ta viaţă se transformă într-o înşiruire de clipe aurite. O astfel de fiinţă nu moare niciodată, căci atingerea ei seamănă cu aceea a regelui Midas: orice atinge, se preschimbă în aur.

Încetează să te judeci. În loc de a te judeca, trebuie să începi să te accepţi cu toate imperfectţunile tale, cu toate slăbiciunile, toate erorile, toate eşecurile. Să nu-ţi ceri să fii perfect. Asta ar însemna să-ţi ceri imposibilul şi desigur că te vei simţi frustrat. La urma urmei, eşti doar o fiinţă umană.

Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere.
În momentele de iubire profundă, oamenii respiră la unison. Atunci când se urăsc, respiraţiile lor sunt cât se poate de diferite.

Omul nu a învăţat încă să guste frumuseţea singurătăţii. El caută mereu să se angajeze într-o relaţie, să fie cu cineva – cu un prieten, cu un părinte, cu o soţie sau un soţ, cu un copil… cu cineva. El a creat societăţi, cluburi. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Însă toate acestea sunt necesare pentru a-l face să-şi uite singurătatea. Fiind în mijlocul acestor mulţimi, încerci să uiţi ceva, ceva de care îţi aminteşti uneori în întuneric: că te-ai născut singur, că vei muri singur, că, indiferent ce ai face, trăieşti singur.

Sunt doar două feluri de oameni pe lume: cei care încearcă să-şi umple goliciunea interioară şi acele persoane foarte rare şi deosebite care încearcă să-şi vadă această goliciune.

Iubirea este o înflorire rară. E rară fiindcă se poate produce doar atunci când nu există frică, niciodată înainte. Aceasta înseamnă că iubirea îi poate apărea doar unei persoane foarte profund spirituale. Cunoştinţă pot lega toţi, sexul e posibil pentru toţi, dar nu şi iubirea.

Viaţa este un flux permanent; totul se schimbă, se află în mişcare. Nimic nu este static, nimic nu este permanent. Ţi-a fost inoculată ideea unei iubiri eterne, idee care îţi va distruge viaţa. Te vei aştepta la o dragoste eternă din partea bietei femei, iar femeia se va aştepta la o dragoste eternă din partea ta. Dragostea devine secundară, durata devine principală. Iar dragostea este o floare atât de delicată, încât nu o poţi obliga să fie nemuritoare.

Să nu depinzi de alţii! Fii independent în fiinţa ta! Ascultă-ţi vocea interioară! O vei putea auzi în momentul în care îţi linişteşti mintea – şi nu e greu. Şi când spun că nu e greu, e un fapt absolut sigur: nu e greu! Dacă am putut eu, poţi şi tu! Între noi nu e diferenţă. Toate fiinţele umane au potenţialul de a se cunoaşte pe sine însele. În momentul când te cunoşti pe tine însuţi, nimeni nu-ţi va mai lua individualitatea.

Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără să eziţi, pentru că, dacă o eviţi – aşa cum face majoritatea oamenilor -, vei rămâne blocat în ego. Atunci viaţa nu îţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un râu care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină.

Nu condamnaţi senzualitatea! Ea a fost condamnată în întreaga lume şi, din cauza acestei condamnări, energia care poate înflori în senzualitate se transformă în perversiune, gelozie, furie, ură; ea generează o existenţă aridă, lipsită de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvântările omenirii. Este sensibilitatea voastră, este conştiinţa voastră. Este conştiinţa voastră filtrată prin corp.
Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.

Până nu ai propria înţelepciune, propria viziune, propria claritate, până nu vezi cu ochii tăi, n-ai să fii în stare să înţelegi misterul existenţei.

Nu este nevoie să ştii unde mergi. Nu este nevoie să ştii de ce mergi. Tot ceea ce e nevoie să ştii este faptul că mergi plin de veselie; dacă faci acest lucru, nu poţi greşi.

Chiar dacă sunteţi singur în cameră, veţi umple întreaga cameră de iubirea voastră. Chiar dacă vă aflaţi într-o închisoare, o veţi putea transforma instantaneu într-un templu. În clipa în care o veţi umple cu iubire, ea nu va mai fi o închisoare. Invers, un templu poate deveni o închisoare dacă nu este umplut cu iubire.

Fă ca râsul sa fie rugăciunea ta. Râzi mai mult. Nimic nu eliberează energiile blocate mai bine ca râsul. Nimic nu te face inocent aşa cum o face râsul.

Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale.

Fii plin de compasiune, fii inteligent, fii iubitor. Nu îi judeca pe alţii. Şi nu începe să te crezi corect, nu te considera niciodată sfânt. Să nu devii vreodată “Sfinţia Sa”. Niciodată.

Căutăm pietre. Căutăm flori. Căutăm fluturi. Căutăm adevăruri. Dar întotdeauna trebuie să ne amintim că important e ce căutăm, nu ce găsim. Ce găsim e numai o scuză.

Omul trebuie să se elibereze de biserici, de temple, de moschei, de sinagogi. El trebuie să fie doar el însuşi, şi să accepte provocarea vieţii oriunde îl conduce aceasta. Tu eşti singura ta călăuză. Eşti propriul tău stăpân.

Fără posesiuni, succes, faimă, cine eşti? Nu ştii. Eşti numele tău, eşti prestigiul tău, eşti faima ta, puterea ta. Dar în afară de astea, cine eşti?

Fiecare greşeală este o ocazie de a învăţa. Totul este să nu comiţi aceeaşi greşeală în mod repetat – ar fi o prostie. Însă comite cât mai multe greşeli noi de care eşti în stare; nu trebuie să-ti fie teamă, căci acesta este singurul mod în care natura îţi permite să înveţi.

Riscă tot ce ai! Fii asemenea unui jucător! Riscă totul, deoarece clipa următoare ar putea să nu mai vină, aşa că de ce să îţi pese? De ce să te intereseze? Trăieşte intens, trăieşte plin de bucurie. Trăieşte fără teamă, trăieşte fără să te simţi vinovat. Trăieşte fără să îţi fie frică de iad şi fără să doreşti raiul. Trăieşte pur şi simplu.

Ce poţi să câştigi pe lumea asta? Ce poţi să iei cu tine? Numele, prestigiul, respectabilitatea? Banii, puterea – ce? Nivelul de învăţătură? Nu poţi să iei nimic. Va trebui să laşi totul aici. Şi în acea clipă vei înţelege că nimic din ce ai posedat nu e al tău; însăşi ideea de posesie este greşită.