“Dragi oameni, pacienți! Am obosit. Plec… Fiți sănătoși!”- Mesajul tulburător al unui doctor care a simțit nevoia să facă public ce simte despre tot ce se întâmplă…
Aceasta este scrisoarea publică a unui chirurg din Rusia:

“Nu pot să lucrez pe deplin în condițiile, în care sunt puși colegii mei.

Nu pot să-mi întrețin copiii pe banii, pe care mi-i plătește guvernul. Iar să storc „recunoștințe” de la pacienți nu-mi permite educația.

Nu pot să răspund zâmbind la jignirile unui necioplit în stare de ebrietate. Nu pot ignora fraze precum , sunteți obligat, dacă nu, voi scrie o plângere.

Am obosit de insecuritate, de situațiile, când orice escroc poate să scrie o reclamație împotriva mea, pe care sunt apoi nevoit să o explic pierzând timpul prețios de la serviciu.

Am obosit să vin la serviciu la șapte dimineața și să plec „când termin”, deoarece altfel nu aș reuși să termin completarea hârtiilor.

Nu pot să înlocuiesc tratarea pacienților cu gândurile permanente despre deplinătatea standardelor de asistență medicale , despre indicați mai puține analize și investigații, despre , despre , despre recomandați mai puține medicamente scumpe.

Nu mai pot!

Eu doream să fiu medic. Doream să tratez oameni, primind un salariu decent. Nu am reușit. Asigurările medicale și optimizarea m-au transformat din chirurg într-un scriitor cu cunoștințe de contabilitate. Într-un grefier, care tremură deasupra fiecărei virgule din istoricul bolii și a fiecărei analize indicate.
“Dragi oameni, pacienți! Am obosit. Plec… Fiți sănătoși!”- Mesajul tulburător al unui doctor care a simțit nevoia să facă public ce simte despre tot ce se întâmplă…
Aceasta este scrisoarea publică a unui chirurg din Rusia:

“Nu pot să lucrez pe deplin în condițiile, în care sunt puși colegii mei.

Nu pot să-mi întrețin copiii pe banii, pe care mi-i plătește guvernul. Iar să storc „recunoștințe” de la pacienți nu-mi permite educația.

Nu pot să răspund zâmbind la jignirile unui necioplit în stare de ebrietate. Nu pot ignora fraze precum , sunteți obligat, dacă nu, voi scrie o plângere.

Am obosit de insecuritate, de situațiile, când orice escroc poate să scrie o reclamație împotriva mea, pe care sunt apoi nevoit să o explic pierzând timpul prețios de la serviciu.

Am obosit să vin la serviciu la șapte dimineața și să plec „când termin”, deoarece altfel nu aș reuși să termin completarea hârtiilor.

Nu pot să înlocuiesc tratarea pacienților cu gândurile permanente despre deplinătatea standardelor de asistență medicală, despre , despre indicați mai puține analize și investigații, despre , despre , despre recomandați mai puține medicamente scumpe.

Nu mai pot!

Eu doream să fiu medic. Doream să tratez oameni, primind un salariu decent. Nu am reușit. Asigurările medicale și optimizarea m-au transformat din chirurg într-un scriitor cu cunoștințe de contabilitate. Într-un grefier, care tremură deasupra fiecărei virgule din istoricul bolii și a fiecărei analize indicate.
“Dragi oameni, pacienți! Am obosit. Plec… Fiți sănătoși!”- Mesajul tulburător al unui doctor care a simțit nevoia să facă public ce simte despre tot ce se întâmplă…
Aceasta este scrisoarea publică a unui chirurg din Rusia:

“Nu pot să lucrez pe deplin în condițiile, în care sunt puși colegii mei.

Nu pot să-mi întrețin copiii pe banii, pe care mi-i plătește guvernul. Iar să storc „recunoștințe” de la pacienți nu-mi permite educația.

Nu pot să răspund zâmbind la jignirile unui necioplit în stare de ebrietate. Nu pot ignora fraze precum , sunteți obligat, dacă nu, voi scrie o plângere.

Am obosit de insecuritate, de situațiile, când orice escroc poate să scrie o reclamație împotriva mea, pe care sunt apoi nevoit să o explic pierzând timpul prețios de la serviciu.

Am obosit să vin la serviciu la șapte dimineața și să plec „când termin”, deoarece altfel nu aș reuși să termin completarea hârtiilor.

Nu pot să înlocuiesc tratarea pacienților cu gândurile permanente despre deplinătatea standardelor de asistență medicală, despre , despre indicați mai puține analize și investigații, despre , despre , despre recomandați mai puține medicamente scumpe.

Nu mai pot!

Eu doream să fiu medic. Doream să tratez oameni, primind un salariu decent. Nu am reușit. Asigurările medicale și optimizarea m-au transformat din chirurg într-un scriitor cu cunoștințe de contabilitate. Într-un grefier, care tremură deasupra fiecărei virgule din istoricul bolii și a fiecărei analize indicate.